Managementul riscului 

     Atunci când se gândesc la Managementul riscului, companiile trebuie să alinieze apetitul pentru risc cu strategia prin îmbunătățirea deciziilor de răspuns la risc care se realizează prin reducerea efectivă a surprizelor și pierderilor operaționale.

     În timp ce abordarea Managementului proceselor de afaceri se bazează pe identificarea tuturor activităților operaționale din cadrul organizației și pe definirea tuturor riscurilor care decurg din aceste activități – în același timp, acesta clasifică și volatilitatea asociată acestor incidente. Valoarea este amplificată atunci când managementul aliniază strategia și obiectivele pentru a atinge un echilibru optim între obiectivele de creștere și rentabilitate, concentrându-se în același timp pe riscurile aferente.

     S&T Romania a nutrit mereu o capacitate din ce în ce mai mare de a analiza statisticile de risc și contextul la momentul deciziei, concentrându-se pe interpretarea și utilizarea datelor pentru a descoperi necunoscutele care le permit clienților să identifice și să automatizeze în permanență deciziile de risc de-a lungul timpului. Examinând o gamă completă de evenimente potențiale, managementul ar trebui să identifice și să îndeplinească proactiv oportunități.

     Modul în care companiile reușesc să mobilizeze eficient resursele pentru a guverna deciziile de risc în îndeplinirea obiectivelor lor este singurul avantaj competitiv.

     Managementul riscului vizează asigurarea unui control global al riscului in cadrul unei companii și permite menținerea unui nivel acceptabil al expunerii la risc cu costuri minime.

     Managementul riscului în afaceri presupune ca riscurile să fie identificate și definite în raport cu obiectivele a căror realizare este afectată de materializarea lor. Din această cauză, existența unui sistem de obiective clar definite constituie premisa esențiala pentru identificarea și definirea riscurilor.

     Riscul reprezintă posibilitatea ca obiectivele stabilite să nu fie realizate.

     Riscul există permanent – el însoțește toate activitățile și se produce sau nu, în funcție de condițiile care i se creează.

     Prin risc se înțelege elementul de incertitudine care poate afecta derularea unei operațiuni care concură la realizarea unui obiectiv.

     Riscul nu se poate defini pornind numai de la o situație judecată ca nesatisfăcătoare. În primul rând, trebuie să știm care este situația satisfăcătoare, apoi trebuie să strângem o sumă de fapte indiscutabile, să le căutăm cauzele și consecințele și, în final, să propunem o soluție.

     Riscul se poate spune că este un fenomen care apare pe parcursul derulării activităților și care provoacă efecte negative asupra activităților respective, prin deteriorarea calității rezultatelor așteptate.

     Managementul riscului în cadrul unei companii are la bază următoarele ipoteze:

• riscul este prezent în orice activitate și influențează deciziile companiei;
• atitudinea față de risc este diferită și depinde de doi factori: mărimea impactului și probabilitatea de apariție.

     Sunt două modalități posibile de evaluare a riscului:

• prin metode calitative, când se va determina “utilitatea” rezultatelor activității așteptate și influența pierderilor posibile asupra firmei;
• prin metode cantitative, când se va evalua impactul prognozat și probabilitatea producerii acestuia.

     Procesul de tratare a riscurilor presupune:

• selectarea opțiunilor adecvate de tratare a zonelor cu risc, ținând cont de riscul calculat în urma evaluării;
• stabilirea tuturor controalelor necesare pentru punerea în aplicare a tratamentului riscului pentru varianta aleasă;
• verificarea dacă nu au fost omise controale necesare.

     Pentru a obține o imagine completă și corectă asupra riscurilor ce pot afecta o organizație trebuie să se ia în calcul și riscurile economice, demografice, sociale, politice specifice zonei geografice în care se află organizația dar și de datele statistice furnizate de diverse instituții specializate.

     La identificarea riscurilor din cadrul organizației trebuie să se țină cont de următoarele aspecte:

• riscurile trebuie identificate la orice nivel unde se sesizează că există consecințe asupra atingerii obiectivelor și pot fi luate măsuri specifice de soluționare a problemelor, ridicate de respectivele riscuri;
• atunci când se identifică un “risc”, trebuie analizat dacă nu este vorba despre o situație existentă, care are un impact asupra obiectivului. De cele mai multe ori, situația existentă reprezintă un risc materializat, unul care s-a produs. În niciunul din cazurile de mai sus nu mai este vorba despre un risc, ci despre o problemă dificilă, care trebuie gestionată sau despre o oportunitate care trebuie exploatată.
• Nu constituie riscuri probleme (situații, evenimente) care nu pot apărea.
• Riscurile sunt probleme care pot apărea și nu probleme (situații, evenimente) a căror apariție este imposibilă.

     Evaluarea riscurilor presupune evaluarea probabilității de producere și a impactului asupra obiectivelor în cazul în care acestea se materializează.